Dreptul administrativ reglementeaza relatiile sociale ce apar in activitatea administratiei de stat sau in legatura cu aceasta, adica relatiile intre organele administrative si intre acestea si alte organe de stat, cele dintre administratie si cetateni; principiile organizarii si functionarii administratiei.
Ca si normele de drept constitutional, normele de drept administrativ au un caracter imperativ. In aceste raporturi, organele statului se situeaza pe pozitii de putere fata de cetatean, iar raporturile pot sa nu se nasca prin consimtamantul ambelor parti. Raspunderea pentru violarea unei norme administrative atrage dupa ea o sanctiune de drept administrativ (sanctiune contraventionala, pentru cetatean).
Raportul de drept administrativ reprezinta acea relatie sociala care a fost reglementata direct printr-o norma de drept administrativ sau indirect prin interventia unui fapt juridic. In doctrina s-au exprimat urmatoarele pareri cu privire la categoriile de rapoarte de drept administrativ:
1. Opinia potrivit careia ele nu pot imbraca decat forma raportului de subordonare fiind vorba despre subordonarea altui subiect de drept fata de un organ public, de regula unul administrativ.
2. Conceptia potrivit careia aceste rapoarte pot imbraca pe langa prima forma si forma raportului de colaborare cand ele se stabilesc intre subiecti aflati pe aceeasi pozitie juridica.
3. Recunoasterea, pe langa celelalte doua, a inca unei categorii – raportul de participare recunoscut a fi prezent in situatiile existentei unui organ colegial si privind membrii acelui organ. In realitate, aceasta forma de raport juridic nu are o identitate de sine statatoare pentru ca membrii organului colegial nu participa la formele de lucru ale acestuia ca subiecte distincte de drept, ci ca membri ai autoritatii respective.
In concluzie, in mod traditional se recunoaste existenta raportului de drept administrativ sub forma raportului de colaborare si subordonare. In afara lor, Constitutia actuala mai permite si identificarea altor forme de astfel de raporturi (raportul de tutela administrativa care se stabileste intre Guvern si autoritatile autonome locale din unitatile administrativ teritoriale). Potrivit Art. 101 Guvernul are doua misiuni constitutionale pe care le exercita in baza programului sau de guvernare care a fost acceptat de Parlament si anume:
ˇ Aceea de a asigura realizarea politicii interne si externe a tarii.
ˇ De a exercita conducerea generala a administratiei publice. In aceasta ultima calitate el vegheaza la respectarea legalitatii de catre unitatile administratiei publice alese in unitatile administrativ teritoriale. Aceasta activitate si rapoartele care se stabilesc in temeiul ei sunt denumite traditional raporturi de tutela administrativa si ele il îndrituiesc pe prefect, reprezentantul Guvernului in teritoriu, sa atace in fata instantelor de contencios actele pe care le considera ilegal emise de acestea, acte care sunt suspendate de drept.
Alte tipuri de raporturi sunt cele reglementate de art. 121 care consacra rolul coordonator al Consiliului Judetean asupra Consiliului Local in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean.
Pentru mai multe detalii urmareste Wikipedia
